Struguri
  • Cum si unde cresc?

      Strugurii sunt "celebrii" pentru extraordinarele vinuri care sunt produse de om inca din antichitate. Ei cresc in ciorchini ce pot numara chiar si 300 pe o vita. Culoarea fructului poate fi verde, galben pal, purpuriu, albastru sau rosu, insa generic se impart in doua categorii: albi si negri. Coaja poate fi subtire sau groasa, insa intotdeauna va avea aspectul ceruit. Pulpa fructului e transparenta, unele variatati avand seminte, iar altele nu.

      Anumite varietati sunt destinate consumului, iar altele doar pentru productia de vin. Exista si varietati cultivate pentru producerea stafidelor. Exista putine varietati cu multiple folosinte.

      Tarile care au conditii climatice propice cresterii strugurilor sunt Italia, Franta, Bulgaria, Rusia, Statele Unite, Australia, Africa de Sud. Belgia s-a alaturat acestora cultivand struguri de o calitate exceptionala in sere.

  • Istorie si legende

      Strugurii, vitis vinifera, sunt unul din fructele cu cea mai veche traditie in cultura umanitatii.

      Fenicienii, oamenii marii, sunt responsabili de aducerea strugurilor din Asia in Grecia, in jurul anului 1.000 i. Chr. Clima mediteraneana favorabila a permis cultivarea strugurilor in aceasta zona, de aici raspandindu-sei in toata lumea de atunci.

      In regiunea Caucazului se cultivau struguri inca din epoca de piatra, si, nu dupa mult timp, omul a descoperit ca prin fermentare se poate obtine vin. Este sigur faptul ca egiptenii antici produceau vin, desi era folosit mai degrava pentru ritualurile religioase decat pentru consum. Grecii si romanii din antichitate insa, il produceau cu precadere pentru consum, plantanad extrem de multe vii. Ei au perfectionat si tehnica uscarii strugurilor.

  • Varietati

      Din multele mii de varietati existente, doar aproximativ 50 dintre ele prezinta importanta comerciala, majoritatea fiind importante pentru industria vinicola. Iata cateva dintre cele mai cunoscute si apreciate varietati: Alicante, struguri negri, cultivati in Franta, dar si in California sau in alte parti; Almeria, struguri albi de marime medie ce se pastreaza foarte bine, dar cu o aroma fada, sunt cultivati in Spania si S.U.A.; Alphonse Lavalle, au bobul mare si negru, iar ciorchinii sunt compacti si pulpa fructului ferma; Baresana, cultivati in Italia pentru consum; Calmeria, considerat strugure alb, dar cu bobul verde si alungit, comercializat pe perioada iernii, Cardinal, struguri de un rosu inchis, cu bob oval, Catawaba, au bobul purpuriu si o aroma deosebita, Chasselas/Golden Chasselas, sunt o varietate cu bob galben cultivata in Franta, unii dintre cei mai apreciati si mai vechi struguri, fiind prezenti si in picturile din mormintele egiptene de la Luxor, Concord. Au o nuanta negru-albastruie, de multe ori fara samburi, utilizat mai ales pentru vinuri, sucuri si jeleuri; Delaware, au bobul mic de culoare roz inchis, coaja fina, o aroma dulce si este cultivat in Brazilia si foarte apreciat in Japonia; Emperor, au boabe mari, coaja groasa de culoare rosie, Flame, au bobul mare, rosu inchis, foarte dulce si zemos; creste in Chile si rodeste vara. Gamay, cu struguri negri, Hanepoot (Honeypot), o varietate foarte dulce crescuta in Africa de Sud, Italia, Kishmish(i), fara seminte, Malaga, Muscat, cei mai dulci si aromati struguri, considerati ‘regele strugurilor’, cu zeama ca un nectar, cu boabe mari de diverse culori, cei mai apreciati dintre ei fiind cei albi - Chasselas, folositi in general la vinuri de desert, Napoleon, fara prea multa zeama, Niagara, Perlette, cu aroma foarte placuta, Queen, Regina, cultivat in Grecia si Bulgaria, Ribier, Thompson Seedless/Sultanina/Kishmish(i), Tokay/Pinot Gris, Zinfandel, folosit atat pentru vin cat si pentru consum.

  • Selectionare si depozitare

      Multi struguri se comercializeaza inca necopti, deci cel mai bun mod de selectionare este sa gustati unul, daca acest lucru este acceptat de comerciant. Un alt lucru important de retinut, este faptul ca strugurii nu se mai indulcesc daca se coc dupa ce au fosr culesi. Astfel, ei trebuie gustati inainte de a fi culesi pentru a obtine maximum de dulceata. Strugurii se comercializeaza si pastreaza si sub forma de stafide. Denumirea de stafide este una generica pentru boabe de struguri uscate. Desigur, nu toate varietatile de struguri sunt potrivite in acest scop. La randul lor stafidele poarta denumiri diverse in functie de varietatea de struguri din care provin (de ex. Muscatel) ori tara de origine (de ex. Malaga si Alicante, ambele situate in Spania). Cei mai mari producatori de stafide sunt S.U.A., Turcia, Grecia, si Australia. Desi cei mai populari sunt strugurii fara seminte, cei cu seminte sunt mult mai aromati.

  • Sanatate

      Strugurii sunt foarte hranitori, continand zaharuri naturale, potasiu, fier, si fibre. Multi struguri se comercializeaza necopti, deci cel mai bun mod de selectionare este sa gustati unul, daca acest lucru este acceptat de comerciant. Coaja, coditele si semintele contin tanina, o substanta chimica cu efect astringent. Strugurii contin acis malic, care le confera un gust acru inainte de coacere. Pe masura ce strugurii se coc, scade cantitaea de acid malic si creste cea de zaharuri. Insa, odata culesi, nu pot deveni mai dulci. Semintele de struguri sunt folosite pentru obtinerea unui ulei prin presare, ulei care este foarte bogat in grasimi polinesaturate. Este uleiul perfect pentru prepararea maionezei, datorita aromei fine si a faptului ca nu se separa.