Piersici
  • Cum si unde cresc?

      Piersicul face parte din specia Prunus. Nativ din China, el da nastere unui fruct zemos. Este un pom ce creste pana la 5-10m inaltime si apartine subspeciei Prunoideae din familia Rozaceelor.

      Frunzele pomului au o lungime de 7-15cm si o latime de 2-3cm. Florile rozalii cu cinci petale sunt produse la inceputul primaverii, inaintea frunzelor. Fructul are un sambure mare invelit in lemn foarte tare. Este galben sau alburiu inauntru, cu o aroma delicata si o piele catifelata. Samburele este rosu-maroniu, de forma ovala si lung de 1,5-2cm. Cei mai important producatori sunt: China si Iran, Franta si tarile Mediteraneene ca Italia, Spania si Grecia.

      Tara noastra reprezinta aproape limita nordica de cultura eficienta, avand totusi zone favorabile pentru aceasta cultura.

  • Istorie si legende

      Piersicul nu este originar din Persia, asa cum s-a crezut mult timp. Cercetatorii au demonstrat ca este originara din China, unde se cultiva cu 2000 de ani inainte de a fi cunoscuta si preluata de vechii greci si romani. In Europa, piersicul a fost introdus la inceputurile erei crestine, dar cultura s-a dezvoltat mai mult in secolele XVIII- XIX.

      In religia taoista chineza, piersica este considerata cel mai sacru fruct, chiar si astazi piersicile sunt oferite sarbatoritilor, la zilele de nastere, ca simbol al sperantei si longevitatii.

  • Varietati

      Jean de la Qiuntinie si Robert d'Andilly au avut o contributie remarcabil in secolul al XVII-lea, prin ameliorarea calitatii celor 33 de varietati existente. Antoine de la Futeriere a descris prin 1690, foarte multe din varietatile de piersici cunoscute:
      - Piersica Bourdin, mica si rosie;
      - Piersica Magdaleine, rosie si foarte gustoasa;
      - Piersica de Troye, cu parfum de mosc, mica si dulce;
      - Piersica Alberge, galbena, cu gust excellent si sambure rosu-violet;
      - Piersica de Corbeil, renumita pentru faptul ca isi schimba gustul in functie de pamantul in care este cultivate;
      - Piersica Teton de Venus (sanul lui Venus) este cea mai apreciata dintre piersici.

  • Selectionare si depozitare

      Piersicile continua sa se coaca si dupa ce sunt culese si isi pastreaza aceeasi cantitate de zahar. Se pastreaza doar 48 de ore proaspete, iar la frigider pot fi tinute maxim 2 saptamani. Aroma piersicilor este maxima daca sunt consumate la temperatura camerei

      Daca nu vreti sa folositi coaja piersicilor, cel mai rapid mod de a scapa de coaja este sa le scufundati cateva minute in apa care fierbe si apoi in apa rece; pentru a nu se inegri dupa ce sunt taiate, se stropesc cu zeama de lamaie, portocale sau ananas.

  • Sanatate

      Valoarea alimentara a piersicilor rezulta din compozitia lor completa si echilibrata: apa 82,6-91,4, substanta uscata 10,0-21,5 g, zahar total 6,38-14,7 g, aciditate 0,22-0,95g, substante proteice, substante pectice, substante minerale (P, K, Mg, Fe), celuloza, vitamina C si alte vitamine cum ar fi P, PP, E, B1, B2, B9 (V. Cociu, 1993). Valoarea energetica a fructelor este de 34-76%, mai redusa decat a caiselor.

      In stare proaspata piersicile stimuleaza secretia gastrica, usureaza digestia, sunt indicate in bolile infectioase acute, hipertensive si arterioscleroza, reduc continutul de colesterol din sange, sunt folosite in profilaxia bolilor cardiovasculare renale si a anemiilor.