Pere
  • Cum si unde cresc?

      Para este un fruct foarte vechi, care s-a dezvoltat pe doua ramuri distincte: cea asiatica si cea europeana. Cele europene par sa fi provenit din Orientul Mijlociu si Caucaz, iar cele asiatice din China, Japonia si Korea. Perele asiatice si cele europene sunt diferite intre ele. Primele sunt de regula rotunde, tari chiar si dupa coacere si pot fi consumate imediat dupa culegere. Cele europene sunt rotunde doar la un capat si alungite la celalalt, se culeg verzi si se coc dupa recoltare.

  • Istorie si legende

      Para este inrudita cu marul. Are o multime de varietati si ea, insa doar vreo duzina dintre ele sunt relevante pentru comert. Majoritatea au aceeasi forma familiara, dar unele pot fi rotunde asemenea merelor, ori pot avea gatul alungit. Perele sunt in general mai putin intens colorate decat merele, variind de la galben sau verde si rosu. Peri salbatici au crescut in Asia si Europa inca din preistorie. Perele asiatice sunt o specie diferita si trebuie abordate separat. Para a fost considerat un fruct mai bun decat marul in antichitate si perioada clasica, in special de catre chinezi. In timpul dinastiei Sung (acum 700 de ani), un singur tip de mar era cunoscut, si foarte multe de pere. Grecii antici aveau de asemenea o parere foarte buna despre pere. S-a gasit o lista foarte veche cu patruzeci si unu de varietati de para si doar vreo cateva de mar.

  • Varietati

      Iata doarcateva din multele varietati de para: Bartlett: aceasta este cea mai cunoscuta varietate, cu pere mari si zemoase ce devin galbene la coacere, Bosc: usor maronii, mai rotunjoare si tari, insa dulci, perfecte pentru gatit, Anjou: ovale si dulci, Asian: foarte asemanatoare cu merele, Abbé, llungi si subtiri, Anjou, varietatea nord Americana de iarna, Beth, o varietate moderna, durabila, Beurré extrem de moale si zemoasa, Clapp Favourite, Comice, este una dintre cele mai appreciate varietati, cu consistenta cremoasa, si foarte aromata, Conference, o varietate de iarna in apreciata ca numarul unu in Anglia, Forelle, cu para aurie cu o pata rosiatica pe o laterala, Glou Morceau, Jargonelle, o para cultivata in Franta de mai bine de 400 ani, Josephine de Malines, o varietate belgiana, denumita de cultivator dupa numele sotiei sale, Kaiser, Louise Bonne de Jersey, recoltata in Septembrie, Merton Pride, Olivier de Serres, Onward, cu para exceptionala, dar care necesita decojire, Packham's Triumph, prima varietate cu succes in Australia, Passé Crasanne, specifica sudului Europei, Red Bartlett sau Red Williams, Rocha, Seckel, Warden, Williams Bon Chrétien, Winter Nelis, Hosui pears, Perry pears, Tientsin pears. 

  • Selectionare si depozitare

      Majoritatea fructelor se consuma proaspete, insa perele uscate sunt gustoase. In variata lor uscata au un continut bogat in fier, vitamina A, vitamina C, potasiu, si, bineinteles, fibre. Perele sunt de asemenea excelente coapte , gatite in placinte, stoarse in suc de fructe. Cele mai gustoase pere sunt cele culese chiar inainte de a incepe sa se coaca, si lasate apoi sa se coaca in cursul depozitarii lor. Ca si semintele merelor, cele de para contin amygdalin, un compus care se modifica la nivelul stomacului, fiind nociva daca e consumata in cantitati mai mari, insa nu e letala. Perele nu trebuie depozitate in pungi de plastic, nici in camera si nici in frigider. Fara oxygen lasat liber sa circule printre pere, acestea se vor face maron din interior si apoi se vor pata. Daca ati cumparat pere care arata perfect pe dinafara, dar meron in interior, acesta este motivul. Undeva pe parcursul transportului au fost depozitate necorespunzator. Perele uscate sunt uneori tratate cu substante pentru a le impiedica sa se inchida la culoare in cursul uscarii. Desi pot fi mai putin estetice, este preferabil sa consumati fructe uscate netratate cu chimicale.

  • Sanatate

      Perele contin mici cantitati de vitamina A si C, de potasiu si riboflavin. Vitamina C se gaseste de regula concentrata in coaja fructului. Perele sunt de asemenea o buna sursa de fibra, incluzand pectina, celuloza, hemiceluloza si lignina.